Camelia Potec (35 de ani), campioană olimpică la Atena în 2004, în proba de înot 200 metri liber, și-a povestit la Sports Business Academy drumul spre medalia de aur, un drum cu suișuri și coborâșuri, presărat cu victorii, dar și cu eșecuri usturătoare.
„Drumul meu către reușită a fost lung și anevoios. Vă spun reperele care au marcat acest drum. Primul este orașul natal. M-am născut la Brăila, în 1982, și, logic, acesta este orașul meu de suflet. Am avut noroc să mă nasc lângă Dunăre. Sunt născută în prima zi din Pești, am ascendant în apă, iar apa e viața mea. În apă, sunt alt om: nu tremur, nu am emoții și parcă mă transform”, a început să deruleze filmul vieții de până acum Camelia , care crede foarte mult în destin: „Brăila, orașul copilăriei mele, a determinat destinul meu în viață. Niciunul dintre noi nu trebuie să uităm unde ne-am născut, este destinul nostru să ținem minte acel loc, chiar dacă vom migra la un moment dat”.
Primul curs de înot, la Dunăre! Primul profesor – tatăl ei!
Camelia a învățat să înoate în Dunăre, la 6 ani, alături de tatăl ei, și nu se gândea la performanță. Voia doar să înoate cât mai mult. Îi plăcea enorm. Se simțea ca peștele în apă, asta apropo de zodia ei. Tatăl ei i-a îndeplinit dorința și i-a luat abonament la bazinul de înot. În fiecare seară, înota o oră. Așa a început totul.
Și apropo de destin. La un moment dat, un antrenor de înot a văzut-o înotând și a întrebat-o cine a învățat-o, pentru că înota bine. „I-am spus că tatăl meu. M-a întrebat dacă e profesor de înot și i-am răspuns că e marinar și că a învățat să înoate în școală. Următoarea seară m-a urmărit din nou și m-a sfătuit să înot cu acele labe de înot. După care, într-o altă seară, l-a abordat pe tatăl meu și i-a spus că trebuie să găsească o soluție să mă aducă la antrenamentele sale pe care le face cu sportivii. Eu am fost încântată, mergeam de trei ori pe săptămână la antrenamentele de performanță. Înotam complet diferit față de ceilalți, dar făceam asta alături de vicecampioni europeni; erau trei medaliați europeni în acea echipă și încă cinci sportivi de mare performanță”, dezvăluie Potec, în exclusivitate pentr SBA, cum a făcut primii pași într-o carieră care avea să devină impresionantă.
„Vrei să faci sport? Fără note mai mici de 8 la școală!”
Era în clasa întâi la o școală normală, nu sportivă, deoarece părinții ei țineau foarte mult la educația micuței de 7 ani. Și-a perfecționat ușor-ușor stilul de înot, starturile și întoarcerile, a fos ajutată de colegi și, logic, de antrenor.
Pe la sfărșitul clasei a doua, a vrut mai mult, și-a dorit să fie alături de colegi în competiții, dar marea problema era școala, pentru că nu prea avea timp de antrenamente. Trebuia să meargă la o școală cu profil sportiv. Părinții Cameliei, ca majoritatea părinților de altfel, aveau impresia că la aceste școli nu se învață. La 8 ani și jumătate, a avut prima ei negociere! Cu părinții! Aceștia i-au spus că, dacă vrea la o școală cu profil sportiv, să nu ia note mai mici de 8. A promis acest lucru și înțelegerea a mers perfect până când a luat primul 7. Povestește Camelia: „Tata mi-a spus că nu mă mai pot duce la antrenament și atunci mi-am dat seama că înțelegerea trebuie respectată cu orice preț. Am întrerupt antrenamentele, la următoarea oră am luat 10 și, după o săptămână, m-am întors la bazin. Deci educația e foarte importantă, eu încurajez toți sportivii să facă și școală, și sport”, e îndemnul Cameliei.
La 12 ani, campioană națională la juniori
A trecut la liceu cu profil sportiv și au început să apară primele rezultate, chiar dacă la primul ei campionat național, la 11 ani, s-a clasat doar pe locul 13. Era dezamăgită, pentru că simțea, știa că poate mai mult. La 12 ani, era deja camioană națională, iar la 13 ani a devenit campioană la Festivalul Olimpic al Tineretului European. Performanțele au început să crească, și-a stabilit obiective în fiecare an și a ajuns la Campionatul European de juniori, unde în primul an a avut 3 locuri 3, iar în următorul an – 3 locuri 1, ca și în al 3-lea an, iar la Festivalul Olimpic European a luat două medalii de aur.
Rezultatele bune au continuat, a schimbat și procedeul, a trecut pe probele de crawl după ce începuse ca „spatistă”. A făcut asta pentru că își dorea să înoate cât mai multe procedee pentru a participa în competiții.
Eșecul de la Sydney
La un moment dat, a venit și eșecul: „Nu am fost învățată să gestionez eșecul, fiind relativ simplu să îți stabilești obiective și acestea să îți reușească. E ușor să te acomodezi cu binele. După ce luasem toate medaliile posibile, prima mea participare la JO a fost un fiasco. M-am calificat din postura de favorită la două medalii la Sidney, în 2000. Eram în formă maximă, adversarele îmi știau de frică, ceea ce era un avantaj. Speram la cel puțin o medalie din cele două finale și am obținut un loc 4 și un loc 7. Deci la 18 ani trebuia să fac față unui eșec, pentru că nu numai eu îl consideram așa, ci și toți oamenii din sport”.
Un nou început
Și uite-așa, la numai 18 ani, Camelia Potec, marea favorită de la Sydney, trebuia să se restarteze, să o ia de la capăt pentru un nou ciclu olimpic, la finalul căruia voia cu orice preț o medalie de aur. „Am început o nouă viață, mi-am resetat ambițiile personale și am ales drumul cel mai greu. Întâi am luat BAC-ul, pentru că fusesem la Olimpiadă și nu îl dădusem. Am plecat din Brăila și m-am înscris la facultate în București, nu la o facultate de sport, ci la Economia Turismului Intern și Internațional de la Facultatea Româno-Americană. Acest nou început venea cu niște schimbări. Eu voiam să continui performanța și să-mi ating obiectivul ratat la Olimpiadă, prin participarea la următoarea ediție. M-am mutat în București, departe de părinți, am încercat să mă descurc singură, nu am renunțat la educație și am fost convinsă că o să-mi îndeplinesc obiectivele de performanță. Am schimbat antrenorul și clubul, am venit la Steaua și am început din nou un ciclu olimpic de pregătire”, dezvăluie marea campioană pe www.sportsbusinessacademy.ro.
Fizicul e susținut de psihic
Ce se întâmplă atunci când mentalul nu poate depăși barierele fizice și cum să câștigi lupta cu tine însuți? Ne răspunde Camelia Potec: „În sportul de performanță, contează foarte mult fizicul, să te autodepășești în antrenamente, pentru a fi în formă la competiții. Dar pentru aceasta, trebuie ca și psihicul tău să fie foarte puternic, să îți dorești acel lucru, să nu existe . E foarte important ca o persoană să aibă încredere în propria ființă, să știe ce își dorește și să iubească ceea ce face”.
Apogeul carierei, la JO de la Atena
La patru ani după eșecul de la Sydney, Camelia a atins apogeul carierei: „Este extraordinar să îți atingi obiectivul propus, mai ales că acest obiectiv este maximul pe care ți-l poți propune. În momentul acela, simți un cumul de sentimente, simți tot ce ai simțit în anii de pregătire: de la fericire la supărare, suferință, motivație; răsufli ușurat că ai făcut exact ce trebuia să ajungi în acel punct. În 2004, la Atena, am cucerit medalia olimpică la 200 metri liber. Dacă vă uitați la poze, fața mea e uimită pentru că nu știam dacă am câștigat. Eu înotasem pe culoarul 1 și la sfârșit vedeam doi de 1, și nu știam dacă e culoarul 1 sau locul 1″.
După acel moment magnific al cuceririi medaliei olimpice de aur, pentru Camelia a început o nouă viață. E foarte greu să te motivezi după ce ai ajuns sus, să găsești un nou obiectiv, să vrei să continui sportul de performanță. Camelia Potec a ales să continue, motivându-se cu gândul că noua experiență o va ajuta în viitor. La numai 22 de ani, când mulți tineri nu se maturizează încă, ea își reseta pentru a treia oară prioritățile în viață.
Au urmat alte medalii mondiale și europene, record european la câteva sutimi de cel mondial. A trecut de la proba de 200 de metri la 400, 800 și chiar 1500 de metri, la care a bătut recordul european după aproape 30 de ani!
Despre cel mai greu moment, retragerea din activitate, Camelia va vorbi în episodul 2 al acestei impresionante povești de viață.
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER